E seara de Ajun dar totusi nu simt nici o emotie, nici o bucurie....
                 Poate ca aceste sentimente au trecut odata cu trecerea timpului. Imi amintesc cand eram mica si imi doream sa vina Craciunul si in Seara de Ajun eram coplesita de emotii de bucurie pt ca vine Mos Craciun, dar odata cu disparitia mosului din viata mea a disparut incetul cu incetul si magia Craciunului. Zapada care odinioara imi incanta privire si inima acum lasa de dorit....
         Multe s-au schimbat de cand eram copila si  multe se vor schimba pana voi fi majora. Dar de un lucru sunt sigura, Craciunul pentru mine nu a insemnat si nu va insemna doar beculete , ghirlande si cadouri ci bucuria de ai avea pe cei dragi aproape. Si niciodata nu voi uita sa imi colind prietenii si familia....

...

"uitate cine a fost langa tine si cine'a plecat, cine s'a intors dupa ce l'ai scuipat"


simt ca vorbele astea trec de suflet si lasa un gol,dar nu ele reflecta intru totul acel gol.
Mereu exista un prieten cu care sa ma cert, caruia sa'i cer iertare cu toate ca nu sunt vinovata.Si dupa ce ii trece supararea pe mine nu mai vorbim un timp,de ce ? Nu stiu ,sunt eu  de vina ?Nici asta nu stiu, nu stiu nimic in afara ca sunt singura persoana cu care nu ma cert.Dar daca stau bine si ma gandesc in adancul meu se duce un mare razboi,care nu se va termina niciodata :orgoliu,gelozie, lacrimi, durere,prietenie,vointa...

             uneori nici nu realizez cat de egoista sunt.Daca ar fi dupa mine fiecare persoana pe care o cunosc ar trebui sa'mi ofere atentia ei.Cu asta  ma hranesc cu atentie si dragoste....Sunt cea mai geloasa persoana pe care o cunosc,pana si pe prietenii prietenilor mei am unele sentimente de ura,doar pt k timpul prietenilor mei este doar pentru mine.Nu ma inteleg nici eu,deci nu astept sa o face'ti voi,dar nici sa nu ma judecati ,pentru ca asa e firea mea.Am incercat sa ma schimb dar nu pot sentimentele nu le pot scoate asa pur si simplu.Chestia asta tine de psihicul meu,nu ve vointa...
         Ma intreb..."oare sunt rea?"...Ma intreb dar raspunsul nu il pot gasi nici nu stiu ce vrea sa insemne intrebarea, sau ce legatura are cu subiectul.Pur si simplu ma intreb...

crescand

Oamenii sunt intr’o continua crestere si schimbare.Eu as vrea sa nu ma schimb,sa fiu asa cum ma’ti cunoscut.Sa am acelasi suflet inocent de copil.Sa ma rusinez atunci cand un prieten de’al sora’mii imi zice ca sunt frumoasa,asa cum faceam cand eram mica...Dar am crescut,sunt constiienta ca acum complimentele pe care le primeam erau doar vorbele pe care i le spui oricarui copil mic pentru a’l face sa zambeasca.

            Am crescut, si crescand am cunoscut o multime de oameni.Am avut prieteni ce s’au dovedit a nu fi ceea ce imi doream eu si usor sau poate brusc au rupt legatura cu mine.M’au intristat indeajuns acele clipe,indeajuns de mult pentru a nu mai avea incredere in multa lume,indeajuns de mult pentru a crede ca am fost eu de vina.Imi e mai usor sa dau vina pe mine decat sa dau vina pe ei,cu toate ca stiu,in adancul sufletului, ca e doar o scuza pentru ca inca mai tin la ei.Cu toate ca s’au intamplat multe fiecare persoana isi are locul in  inima mea.

doar ideii...

         OAMENI...
        Uneori doar imi vine sa scriu.Despre ce?Nu stiu doar am intentia de a scrie si atat.Despre mine,despre trecut sau poate viitor, sau despre prieteni,colegi, familie,sau despre simpli oameni care ii intalnesc pe strada, care imi zambesc fara sa ma cunoasca sau poate care zambesc pentru a'mi da si mie puterea de a zambi.Oameni care imi fac ziua mai buna chiar si daca nu fac nimic,dar totusi fac....imi zambesc si asta imi da puterea  sa cred ca nu ma judeca.Ca nu ma judeca cum sunt imbracata,cum imi sta parul sau nu ma judeca pentru ca am o fata trista si obosita.Acestia sunt simplii oameni care ma inveselesc si carora le multumesc.
           Dar exista si altfel de oameni, pentru tine simpli oameni,dar pentru mine acestia inseamna mai mult decat orice pe lume.Si totusi ei nu ma fac tot timpul sa zambesc.Ma fac sa plang, sa nu dorm ,sa nu mananc,sa fiu distrasa,ma fac sa nu fiu eu....dar totusi ma fac fericita...




       
            MI'AU LIPSIT...O SA'MI LIPSEASCA
            A cam trecut si ultima zi de vacanta...a fost la fel ca toate,aproape la fel, pentru ca fiecare zi este unica in felul ei.Mereu trebuie sa existe un eveniment catusi de mic pentru cei ca voi(care cititi), dar extrem de important pentru cei ce'l traiesc.
        Ma gandesc ca maine incepem scoala si ma cuprind emotiile.Nu pot spune decat ca mi'au lipsit colegii,profesorii, doamna diriginta...mi'a lipsit chiar si clasa,sau orele de chimie pe care nu le suportam...Mi'au lipsit cu adevarat...Dar ma gandesc ca o sa imi lipseasca si zilele de vara,si toate noptile la casuta piticilor...si EA, o sa imi lipseasca....dar si EL ;X

visele nu mi le poti lua...

poti sa ma faci sa nu mai am incredere in nimeni, sa'mi pierd orice speranta, sa nu mai vorbesc cu o anumita persoana, dar visele,visele nu o sa mi le poti lua niciodata...

am uitat...ceea ce era de uitat

Sunt momente în care singurul adevăr pe care îl ştiu e că sunt om! Oscilez uşor, uit nume, uit scene, uit intrigi, uit cuvinte, dar nu uit oameni, şi mai presus.. nu uit stări pe care le`am trăit.

viata fara ea...

• Ea este singura persoana care ma intelege cu adevarat.Este totul pentru mine...ea este intregul meu este cea mai buna prietena.
• Este cea careia ii multumesc pentru toate realizarile mele,fara ea nu as fi fost unde si cum sunt astazi.Mi-a dat puterea sa trec peste orice obstacol,ea a fost singura care atunci cand eram in urma tuturor i'a oprit pe toti si i'a facut sa ma astepte.

• Cand lacrimile mele se insirau pe obraz ea nu incerca sa le opreasca...ci plangea impreuna cu mine,eu la randul meu faceam la fel...suntem cele mai bune prietene ne mai certam dar ne impacam,dandunce seama cat de greu ne este una fara alta.

copil....

Copil... un anotimp plin de flori si zambete. Aici totul era cuprins de farmecul si magia povestilor. Un anotimp care si acum traieste in sufletul meu. 
Adolescenta... vise si asteptari desarte, dragoste, dezamagire. Un anotimp al ploilor reci, frunze batute de vantul durerii, inimi pierdute in tacere

Viata-i dura uneori,lovind cu furtuna rece.

Dar tu zici increzator:

NU-I NIMIC, SI ASTA TRECE.

Viata-i trista uneori cand necazul te petrece

Dar tu zici ca sa-l dubori:

NU-I NIMIC ,SI ASTA TRECE.

Viata nu-i un drum cu flori

Cand vin valuri sa te-nece,

Spune ferm,chiar de sunt nori:

NU-I NIMIC, SI ASTA TRECE

Multe vin, dar sa ramai,

Plin de-ncredere cat zece,

Findca viata-i scurta, TRECE!!

De cate ori am vrut sa plec sa-mi strang tot cerul in cuvinte
Si zbor s-agat de margine de nor
Sa ma nimiceasca de atata dor
Si tot de atatea ori
Facut-am fara voie,pas inainte…
Pasi inapoi…de cate ori…
De cate ori am vrut sa-mi strang
Un snop de vise-n frunze ruginii
Si somnul nedormit in poezii
Si tot de atatea ori am vrut sa vin
Sa-mi mangai pleoapa cu senin
Sa-mi strangi la piept nemarginirea de cate ori
De cate ori am vrut sa mor
Si sa ma nasc in lumea ta
De atatea ori..........

Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.

Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă vei întreba astăzi ce este dragostea vei primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil vei fi debusolat când vei vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară? Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci. Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului. Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!

În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune? Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului? Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune. Şi cum le poţi deosebi? Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva?

Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit. Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ. Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie. În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală. Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul tău de a „călătorii” prin viaţă. Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT. Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dai nu sărăceşti şi din contră: te îmbogăţeşti!

Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste. După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ai vrea să primeşti, oferă tu mai întâi. Când vorbeşti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spui „Te iubesc” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferi ce ai mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru tine.

Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului. Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă!

de obicei cand ii oferi unei persoane toata increderea ta,aceasta profita uitand ca tu numesti relatia voastra "PRIETENIE" si te ajuta a nu mai avea incredere in nimeni...

Atunci cand am avut nevoie a-ti fost langa mine,

Cand toate se darmau in jurul meu

Ma-ti scos dintre ruine

Si printre lacrimi si suspine

Mi-ati spus:”Mereu vom fi langa tine”

Daca Dumnezeu se gandeste maine  sa ma ia

O sa imi fie dor de familia mea,

De parintii mei si  sora mea,

De cativa colegi nebuni

Si prietenii mei cei mai buni

Zboara peste tot umbre de cuvinte, in ochiul de geam se sparg sperante. Si de franghiile zilei atarna stropi de ploaie stau si ma gandesc...de ce?de ce nu mai sunt aceeasi fata care eram inainte?de ce m-am schimbat atat de mult?ma pierd in lacrimi...in lumea labirintica a propriului eu dar astept intoarcerea mea glorioasa astept sa se intoarca fata cea care am fost odata

     Tiganca

In drumul meu spre nicaieri,

Apare o tiganca.

Cu ochii verzi,si bani in par,

Cu fusta-i mare si inflacarata,

Isi scoate din traistuta-i fermacata

Un glob de aur, s'altu' de cristal

Si-apoi incepe primul ritual,

Ca sa-mi ghiceasca viitorul.

Imi cere palma,i-o intind.

Si-mi vede drumul vietii,

Si-mi zice,de parca nu as sti

Cum imi sunt anii tineretii.

Si-mi zice cine mie sortit,

Cand,cum si unde am sa pier...

Dar ma intreb daca nu minte

Si-o rog sa-mi zica din trecut:

Ce am avut ,ce am pierdut.

Si-a nimerit tiganca iar,

Cata dreptate are...

Am sa ma rog la Dumnezeu

Si-i pun si-o lumanare.

Viata...

Ce este viata? Pentru mine viata este unicul mod prin care o persoana poate fi nefericita,in deosebi intr-o lumea ce aceasta.Viata este ceea ce unii numesc cosmar,dar pentru ei visele sunt cosmaruri,dar pentru mine,nu. Pentru mine visele sunt deosebite,am libertatea de a gandi si de a face mereu ceea ce doresc,eu imi impun propriile reguli,am propria-mi lume ,o lume mai buna in care toate persoanele sa fie fericite, o lume in care sa nu existe rau,ura,  ci una in care sa domine binele,dragostea....o lume perfecta pentru mine, si nu numai pentru mine,ci pentru toata lumea.Dar momentan aceasta lume a ramas la stadiul de"vis", realitatea e altfel, nu are rost sa o explic,voi o cunoasteti destul de bine....este viata voastra de zi cu zi, lumea in care traiti....sau in care incercati sa supravietuiti.

                 Ma retrag in cel mai intunecat colt al camerei mele.
                Imi strang toate gandurile si le arunc pe toate afara ,pentru a face loc altora ,noi.Ma gandesc la maine,ma gandesc la viitor... Cum va zi ziua de maine?Dar intrebare este de fapt: Voma apuca ziua de maine, vom mai ajunge? Niciodata nu vom sti daca apucam rasaritul,edoar pentru ca am vazut apusul,iar daca am vazut rasaritul nu se stie daca vom mai prinde apusul.Dar mie nu imi pasa,mie totuna daca  mor sau traiesc, caci viata aceasta e mai rea decat moartea.Pentru mine moartea este solutia,dar pentru altii e problema.

            Fiecare persoana este unica ,de asemenea si gandirea fiecaruia, de aceea si parereile sunt impartite.Orice persoana are propria opinie, care nimeni nu o poate schimba.Astfel parerile trebuie respecate si luate ca sfaturi doar daca este nevoie.Fiecare om are propriile conceptii despre trecut,viitor si prezent, dar pentru mine nu viitor,doar trecut si prezent.             Trecutul chiar daca a fost, dainuie prin amintiri,placute si nu numai.Pe cand viitorul....,viitorul este asa cum ni-l creem noi,nu poate fi stabilit de nimeni si nimic,mai putin de Dumnezeu, care stie,si va sti mereu ce va urma.

            Ce inseamna prietenia pentru unii dintre voi?     

            Pentru mine este acel puternic sentiment,de incredere,pe care nu il acord foarte multor peroane.Pentru mine un prieten adevarat este acela care imi zice mereu adevarul,care imi deschide ochii atunci cand cei din jurul meu imi lipesc pleoapele pentru a nu vedea unele lucruri .

            Fiecare persoana este unica.de aceea si fiecare relatie de prietenie este speciala. Prietnii sunt cele mai umile fiinte,ei mereu stiu sa ne faca sa zambim,sa ne faca fericiti,sa ne redea increderea in noi...

            Prietenii mei ma ajuta foarte mult,datorita lor astazi zambesc,chiar de viata nu este in roz,ci are nuante non-colore,ei o picteaza doar pentru mine, pentru a ma vedea fericita.

            Prietenilor mei le multumesc pentru ca m-au transformat in aceasta persona tare,care nu pune la suflet nimic din ceea ce zic unii care nu ma cunosc.Le multumesc pentru sinceriatea si increderea de care au dat dovada.Le multumesc pentru simplul fapt ca exista.

Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede..

Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi...si nu mai suntem  aceiasi pentru ca ne-am facut un priten bun!

Ieri a trecut,

Maine e un mister,

Astazi e un dar.

Cred ca viata acesta este deosebita...traieste si savureaza fiecare moment.

 Ploua...

Stropii reci de ploaie se izbesc de fereastra.Pana si sufletul meu simte racoarea acestei ploi.Privind infinitul de picaturi, dorinta arzatoare de a iesi in ploaie explodeaza in mine, si ies afara,desculta.

 Acel infinit de picaturi ce adineori le priveam de dupa perdeaua trasa,acum le aud tropotul,lovindu-se de asfalt si de trupul meu.Le aud si le simt.Ma simt legata de acesta ploaie,imi trezete amintiri...despre parcul ce il frecventam,si alerg inspre el.

            Oameni bine imbracati,uscati,acoperiti de pelerine sau de umbrele privesc ciudat spre mine.Eu le zambesc si ma bucur de acest  dans in mangaierea stropilor mari.

             Mergand haotic pe strazi ajung intr-un final acolo unde mi-am propus.Si incep a rataci pe aleile pustii ale parcului.Doar eu si ploaia am mai ramas, doar noi.Toate celelalte fapturi s-au ascuns,dar eu contiunui sa ma bucur de ploaie.

            Ajung in cel mai intunecat unghi al parcului,imi trezeste amintiri,iar banca aceea...nu a fosst niciodata singura pe timpul ploii,dar acum este.Nu mai are cine a ii dea viata,e la fel de trista ca si ploaia care o loveste...si asa va fi mult timp,pana, alte doua sufete o vor colora cu zambetele si soaptele lor...