Oamenii sunt intr’o continua crestere si schimbare.Eu as vrea sa nu ma schimb,sa fiu asa cum ma’ti cunoscut.Sa am acelasi suflet inocent de copil.Sa ma rusinez atunci cand un prieten de’al sora’mii imi zice ca sunt frumoasa,asa cum faceam cand eram mica...Dar am crescut,sunt constiienta ca acum complimentele pe care le primeam erau doar vorbele pe care i le spui oricarui copil mic pentru a’l face sa zambeasca.
Am crescut, si crescand am cunoscut o multime de oameni.Am avut prieteni ce s’au dovedit a nu fi ceea ce imi doream eu si usor sau poate brusc au rupt legatura cu mine.M’au intristat indeajuns acele clipe,indeajuns de mult pentru a nu mai avea incredere in multa lume,indeajuns de mult pentru a crede ca am fost eu de vina.Imi e mai usor sa dau vina pe mine decat sa dau vina pe ei,cu toate ca stiu,in adancul sufletului, ca e doar o scuza pentru ca inca mai tin la ei.Cu toate ca s’au intamplat multe fiecare persoana isi are locul in inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu