A fost o data un imparat foarte bogat, era casatorit dar era atat de zgarcit incat i-a fost teama sa faca vreun copil.El nu facuse niciodata o fapta buna.Spre sfarsitul vietii s-a hotarat sa isi cheme pe cei ma saraci dintre supusi la castel si sa le dea fiecaruia imparte o mica suma de galbeni ,dar cel mai sarac, si cel mai intelept dintre cei chemati la castel nu a venit.Asa ca imparatul s-a dus sa ii ceara socoteala:
-De ce nu ai venit,la porunca mea, sa iei galbenii?
-Pentru ca, Inaltimea Ta, bogatii nu iau niciodata de la saraci, spuse amaratul.
Imparatul se suparase enorm pe sarmanul amarat, si-l inchise.
Cand a venit timpul sa fie judecat , mai marele intelept al curtii il intreaba :
-De ce cand Inaltimea Sa te-a intrebat de ce nu ai luat galbenii ai spus ca bogatii nu iau niciodata de la saraci?
- Pentru ca galbenii lui sunt plini de suspinele sotiei sale care si-a dorit mereu un copil, pe cand caramizile casei mele au fost umplute mereu de vocile pline de viata a celor 4 prunci pe care ii am.Pentru ca bogatia mea este mai pretioasa decat tot aurul pe care Inaltimea sa il are.
