Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.

Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă vei întreba astăzi ce este dragostea vei primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil vei fi debusolat când vei vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară? Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci. Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului. Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!

În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune? Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului? Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune. Şi cum le poţi deosebi? Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva?

Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit. Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ. Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie. În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală. Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul tău de a „călătorii” prin viaţă. Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT. Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dai nu sărăceşti şi din contră: te îmbogăţeşti!

Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste. După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ai vrea să primeşti, oferă tu mai întâi. Când vorbeşti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spui „Te iubesc” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferi ce ai mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru tine.

Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului. Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă!

de obicei cand ii oferi unei persoane toata increderea ta,aceasta profita uitand ca tu numesti relatia voastra "PRIETENIE" si te ajuta a nu mai avea incredere in nimeni...

Atunci cand am avut nevoie a-ti fost langa mine,

Cand toate se darmau in jurul meu

Ma-ti scos dintre ruine

Si printre lacrimi si suspine

Mi-ati spus:”Mereu vom fi langa tine”

Daca Dumnezeu se gandeste maine  sa ma ia

O sa imi fie dor de familia mea,

De parintii mei si  sora mea,

De cativa colegi nebuni

Si prietenii mei cei mai buni

Zboara peste tot umbre de cuvinte, in ochiul de geam se sparg sperante. Si de franghiile zilei atarna stropi de ploaie stau si ma gandesc...de ce?de ce nu mai sunt aceeasi fata care eram inainte?de ce m-am schimbat atat de mult?ma pierd in lacrimi...in lumea labirintica a propriului eu dar astept intoarcerea mea glorioasa astept sa se intoarca fata cea care am fost odata

     Tiganca

In drumul meu spre nicaieri,

Apare o tiganca.

Cu ochii verzi,si bani in par,

Cu fusta-i mare si inflacarata,

Isi scoate din traistuta-i fermacata

Un glob de aur, s'altu' de cristal

Si-apoi incepe primul ritual,

Ca sa-mi ghiceasca viitorul.

Imi cere palma,i-o intind.

Si-mi vede drumul vietii,

Si-mi zice,de parca nu as sti

Cum imi sunt anii tineretii.

Si-mi zice cine mie sortit,

Cand,cum si unde am sa pier...

Dar ma intreb daca nu minte

Si-o rog sa-mi zica din trecut:

Ce am avut ,ce am pierdut.

Si-a nimerit tiganca iar,

Cata dreptate are...

Am sa ma rog la Dumnezeu

Si-i pun si-o lumanare.

Viata...

Ce este viata? Pentru mine viata este unicul mod prin care o persoana poate fi nefericita,in deosebi intr-o lumea ce aceasta.Viata este ceea ce unii numesc cosmar,dar pentru ei visele sunt cosmaruri,dar pentru mine,nu. Pentru mine visele sunt deosebite,am libertatea de a gandi si de a face mereu ceea ce doresc,eu imi impun propriile reguli,am propria-mi lume ,o lume mai buna in care toate persoanele sa fie fericite, o lume in care sa nu existe rau,ura,  ci una in care sa domine binele,dragostea....o lume perfecta pentru mine, si nu numai pentru mine,ci pentru toata lumea.Dar momentan aceasta lume a ramas la stadiul de"vis", realitatea e altfel, nu are rost sa o explic,voi o cunoasteti destul de bine....este viata voastra de zi cu zi, lumea in care traiti....sau in care incercati sa supravietuiti.

                 Ma retrag in cel mai intunecat colt al camerei mele.
                Imi strang toate gandurile si le arunc pe toate afara ,pentru a face loc altora ,noi.Ma gandesc la maine,ma gandesc la viitor... Cum va zi ziua de maine?Dar intrebare este de fapt: Voma apuca ziua de maine, vom mai ajunge? Niciodata nu vom sti daca apucam rasaritul,edoar pentru ca am vazut apusul,iar daca am vazut rasaritul nu se stie daca vom mai prinde apusul.Dar mie nu imi pasa,mie totuna daca  mor sau traiesc, caci viata aceasta e mai rea decat moartea.Pentru mine moartea este solutia,dar pentru altii e problema.

            Fiecare persoana este unica ,de asemenea si gandirea fiecaruia, de aceea si parereile sunt impartite.Orice persoana are propria opinie, care nimeni nu o poate schimba.Astfel parerile trebuie respecate si luate ca sfaturi doar daca este nevoie.Fiecare om are propriile conceptii despre trecut,viitor si prezent, dar pentru mine nu viitor,doar trecut si prezent.             Trecutul chiar daca a fost, dainuie prin amintiri,placute si nu numai.Pe cand viitorul....,viitorul este asa cum ni-l creem noi,nu poate fi stabilit de nimeni si nimic,mai putin de Dumnezeu, care stie,si va sti mereu ce va urma.

            Ce inseamna prietenia pentru unii dintre voi?     

            Pentru mine este acel puternic sentiment,de incredere,pe care nu il acord foarte multor peroane.Pentru mine un prieten adevarat este acela care imi zice mereu adevarul,care imi deschide ochii atunci cand cei din jurul meu imi lipesc pleoapele pentru a nu vedea unele lucruri .

            Fiecare persoana este unica.de aceea si fiecare relatie de prietenie este speciala. Prietnii sunt cele mai umile fiinte,ei mereu stiu sa ne faca sa zambim,sa ne faca fericiti,sa ne redea increderea in noi...

            Prietenii mei ma ajuta foarte mult,datorita lor astazi zambesc,chiar de viata nu este in roz,ci are nuante non-colore,ei o picteaza doar pentru mine, pentru a ma vedea fericita.

            Prietenilor mei le multumesc pentru ca m-au transformat in aceasta persona tare,care nu pune la suflet nimic din ceea ce zic unii care nu ma cunosc.Le multumesc pentru sinceriatea si increderea de care au dat dovada.Le multumesc pentru simplul fapt ca exista.

Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede..

Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi...si nu mai suntem  aceiasi pentru ca ne-am facut un priten bun!

Ieri a trecut,

Maine e un mister,

Astazi e un dar.

Cred ca viata acesta este deosebita...traieste si savureaza fiecare moment.

 Ploua...

Stropii reci de ploaie se izbesc de fereastra.Pana si sufletul meu simte racoarea acestei ploi.Privind infinitul de picaturi, dorinta arzatoare de a iesi in ploaie explodeaza in mine, si ies afara,desculta.

 Acel infinit de picaturi ce adineori le priveam de dupa perdeaua trasa,acum le aud tropotul,lovindu-se de asfalt si de trupul meu.Le aud si le simt.Ma simt legata de acesta ploaie,imi trezete amintiri...despre parcul ce il frecventam,si alerg inspre el.

            Oameni bine imbracati,uscati,acoperiti de pelerine sau de umbrele privesc ciudat spre mine.Eu le zambesc si ma bucur de acest  dans in mangaierea stropilor mari.

             Mergand haotic pe strazi ajung intr-un final acolo unde mi-am propus.Si incep a rataci pe aleile pustii ale parcului.Doar eu si ploaia am mai ramas, doar noi.Toate celelalte fapturi s-au ascuns,dar eu contiunui sa ma bucur de ploaie.

            Ajung in cel mai intunecat unghi al parcului,imi trezeste amintiri,iar banca aceea...nu a fosst niciodata singura pe timpul ploii,dar acum este.Nu mai are cine a ii dea viata,e la fel de trista ca si ploaia care o loveste...si asa va fi mult timp,pana, alte doua sufete o vor colora cu zambetele si soaptele lor...