Ma retrag in cel mai intunecat colt al camerei mele.
                Imi strang toate gandurile si le arunc pe toate afara ,pentru a face loc altora ,noi.Ma gandesc la maine,ma gandesc la viitor... Cum va zi ziua de maine?Dar intrebare este de fapt: Voma apuca ziua de maine, vom mai ajunge? Niciodata nu vom sti daca apucam rasaritul,edoar pentru ca am vazut apusul,iar daca am vazut rasaritul nu se stie daca vom mai prinde apusul.Dar mie nu imi pasa,mie totuna daca  mor sau traiesc, caci viata aceasta e mai rea decat moartea.Pentru mine moartea este solutia,dar pentru altii e problema.

            Fiecare persoana este unica ,de asemenea si gandirea fiecaruia, de aceea si parereile sunt impartite.Orice persoana are propria opinie, care nimeni nu o poate schimba.Astfel parerile trebuie respecate si luate ca sfaturi doar daca este nevoie.Fiecare om are propriile conceptii despre trecut,viitor si prezent, dar pentru mine nu viitor,doar trecut si prezent.             Trecutul chiar daca a fost, dainuie prin amintiri,placute si nu numai.Pe cand viitorul....,viitorul este asa cum ni-l creem noi,nu poate fi stabilit de nimeni si nimic,mai putin de Dumnezeu, care stie,si va sti mereu ce va urma.