SPERANTELE

speranţele...
Mă hrănesc cu sperante . Sunt dependentă de gîndul ca te vei întoarce , doar ca ştiu ca prea tîrziu.Dorinţele tale îmi cer sa fac compromisuri , compromisuri din dragoste...
Orgoliul meu ma impiedica acest lucru si îi multumesc pentru asta. Mă multumesc cu faptul ca avem si amintiri placute,cu toate ca nu m-ar deranja nici un moment dacă vom mai avea si in viitor....
Dar acum ea mi-a luat locul.Si stii prea bine ca nu o suport,si nu pentru ca mi-a luat locul, ci nu o suportam de cînd eram împreună ca îţi făcea ochi dulci, dar acum mi s-a confirmat faptul ca ea te placea, ai ajuns si tu sa o placi si sa tii la ea. Dar păcat ca ea nu o sa-ti trezească aceleaşi sentimente profunde ca si mine, nu sa reuşească sa te face fericit decît facînd dragoste, pe cand eu te pot face fericit si cu un zambet...
Păcat de tine baietas, tu ai de pierdut....
Tu si timpul nu prea sunteţi prieteni, altfel ti-ar fi spus ca el ia sentimentele vechi si le ascunde intr-un loc unde rareori are cineva acces.